Când "Prima casă" nu-i acasă, şoarecii din pod joacă pe masă

Dacă Emil Boc de la Guvern nu a reuşit să explice într-o lună care e faza şi şmenul total cu Prima casă, să nu se mire că fiecare înţelege ce vrea. Luaţi de aici idee indestructibilă de afaceri pe spinarea statului:

Să presupunem că fantezia asta a lui Boc cu mulţi tineri (toţi în afară de ăia din reclama Vodafone, pentru care şi pe această cale, un mesaj cu subînţeles: De-mi-si-a! De-mi-si-a!!) burduşiţi în casele pe care si-asa nu avea cine să le cumpere, se va înfăptui.

N-ai lucrat nimic în viaţa ta? N-ai cu ce să cumperi un bilet de tramvai, o legătură de ridichi? Nici o problemă!

Ia de aici o primă casă proaspătă, tot ce trebuie să faci e să-ţi plăteşti ratele pentru creditul ăla de 60000 coco. Nu poţi? Nu vrei? Nici o problemă! După 3 rate neplătite, statul intră peste tine şi consoarta ta şi vă aruncă pe amândoi afară din pat, dormitor, casă. Statul devine proprietarul primei case, ba chiar îţi dă înapoi şi banii pe care din neatenţie i-ai plătit totuşi până atunci pe prima casă.

Schema continuă: Nu ai unde să dormi? Nici o problemă! Te duci la următoarea bancă de pe stradă, iei următorul credit de 60000 de coco, pentru a doua primă casă. Unde mai stai cel puţin 3 luni. Până când statul intră peste tine şi consoarta ta şi vă aruncă pe amândoi afară din pat, dormitor şi casă.

O să te cam plictiseşti să tot faci asta? Nici o problemă! Te duci la următoarea bancă de pe stradă, iei următorul credit de 60000 de coco, pentru a treia primă casă. Pe care o închiriezi direct. Pe 3 luni. Încasezi repede, nu tai chitanta şi aştepţi relaxat să vină statul peste tine, să te dea afară din pat, dormitor şi casă. Şi tot aşa.