Ridzi la comitete şi comiţii. N-am găsit altă rimă.

Ceva mai penibil nu cred că aţi apucat să vedeţi. Cel putin azi, până când o să apuce şi Băsescu să zică câte ceva, asta e cel mai penibil lucru. Pentru a cerceta mânăriile ministresei Ridzi (lasă-ne, lasă-ne!) o comisie parlamentară se zbate în chinurile facerii, în direct pe teve.

O comisie formată din deputaţi, colegi de partid cu Ridzi (lasă-ne, lasă-ne!) sau nu, adică de pe la toate partidele posibile şi imposibile din ţara asta. Colegii de partid încearcă tot posibilul să lungească tot ce se poate lungi.

Că nu prea are rost comisia, că regulamentul lu’ peşte prevede că acest regulament e neregulamentar, să votăm atunci regulamentul şi dacă are rost să ne întâlnim în această comisie, că de ce s-a ales sala asta mică, că masa de lucru e nu ştiu cum, că presa e în sală, că e marţi, ca e iunie, că e 2009, eh, argumente din astea logice şi bine întemeiate.

De cealaltă parte, deputaţii de prin alte partide, par mânaţi de spiritul justiţiei şi ultracorectitudinii, când de fapt sunt doar curioşi cum a reuşit doamna Ridzi (lasă-ne, lasă-ne!) să cheltuie atăţia bani fără să aibă şi ea nişte explicaţii beton care să o scoată din încurcătură, ca să nu păţească şi ei la fel. Ce, ei nu vor binele poporului?

pese: desfăşurarea LIVE a evenimentului, chez tolontan.

Avea tupeu, avea ambiţii, acum într-un birou, ce coace Ridzi?

În cazul în care aţi fost criogenaţi în ultima săptămână sau pur şi simplu aţi plecat într-un turneu de susţinere a turismului românesc prin vizitarea celebrelor mânăstiri bucovinene de pe plajele bulgăreşti, s-ar putea să nu fi auzit de fata asta: Monica Iacob Ridzi, ministresa Tineretului şi Sportului (de parca ar avea astea două ceva în comun) care pe lângă o freză a la Sigourney Weaver mototolită de alieni, s-a facut remarcată şi prin uşurinţa cu care a spart 700000 de coco pe nişte scânduri mâncate de termite aranjate în formă de scenă, pe baloane şi pixuri chinezeşti inscripţionate, toate pentru tineretul care îşi sărbătorea ziua lui internaţională, pe 2 mai.

O săptămână întreagă toată ţara a stat cu nasul în televizor ca să vadă câte mii de euro a mai dat Monica pe biscuiţi cu cremă sau fără cremă. Toată lumea călare pe subiect, un delir! Tolontan mai are un pic şi îşi dă doctoratul în Ridzi, de la Suţu avem şi noi pancarta antiministerială. Ba chiar s-a facut şi imn, ascultati şi daţi mai departe.

Suntem convinşi că dacă ar fi organizat şi ea Noaptea internaţională a tineretului, ar fi putut camufla mult mai uşor găleţile pline cu euro, fără să o vadă presa şi cetăţeanul pofticios după biscuiţi cu cremă. Până una-alta, hai toţi în cor: „DE-MI-SI-A!” Sau mult mai consacratul slogan: „Riţi, Riţi, Riţi lasă-ne, lasă-ne!”

Criza economică pe înţelesul nimănui

Contrar aparenţelor, ţara are şi ministru de Finanţe. Care renunţă seara la costumul său de pijamale cu niste ursuleţi care se joacă cu bugetul statului şi cu PIB-ul, şi vine la televiziuni ca să explice cum merge treaba în ţărişoară.

Aveţi puţintică răbdare şi luaţi de aici firul epic al discursului unui om care zice din 30 în 30 de secunde că vrea sa lămurească populaţia.

„Am venit aici să lamuresc populaţia. Creşterea economică este de -6,7%, şi cu asta închei, pe trimestrul I, semestrul I, delta BGC buget general consolidat, -2,73% din PIB, trezoreria statului, 5luni=2,2% din PIB, investiţii trimestrializate din două considerente (incertitudinea veniturilor), şi cu asta închei, măsuri anticriză: stimulat investiţia publică, evoluţia poate fi în V, evoluţie în L, în U, domnule Gâdea, creditare relaxată, băncile au lichiditate, 37,9 milioane sau miliarde, cine mă-sa mai ştie, vrem o stabilitate a cursului, când o să ne împrumutăm din nou, şi cu asta închei, să calibrăm cheltuielile, o să ieşim pe pieţele internaţionale, costul va fi favorabil, vom elibera banii în economie, vreau să lămuresc telespectatorii, salariile şi pensiile sunt la 18,5, diferenţa sunt altele, mă duc în piaţă, rambursez o datorie veche, eu vreau să lamuresc telespectatorii, deficitul, România este stat suveran, vedeţi?, o analiză trebuie să fie completă, şi cu asta închei, doar 57% sunt pe termen mediu şi lung, adică datoriile, şi ne va permite nouă să ne miscam mult mai uşor.”

Cât au înţeles oare cetăţenii care aterizau din greseala in mijlocul discursului ministerial, urcând pe telecomandă dinspre OTV către canalele erotice, cu o bere într-o mână, seminţele în alta, respectiv cu foaia de şomaj în cealaltă mână?

Când "Prima casă" nu-i acasă, şoarecii din pod joacă pe masă

Dacă Emil Boc de la Guvern nu a reuşit să explice într-o lună care e faza şi şmenul total cu Prima casă, să nu se mire că fiecare înţelege ce vrea. Luaţi de aici idee indestructibilă de afaceri pe spinarea statului:

Să presupunem că fantezia asta a lui Boc cu mulţi tineri (toţi în afară de ăia din reclama Vodafone, pentru care şi pe această cale, un mesaj cu subînţeles: De-mi-si-a! De-mi-si-a!!) burduşiţi în casele pe care si-asa nu avea cine să le cumpere, se va înfăptui.

N-ai lucrat nimic în viaţa ta? N-ai cu ce să cumperi un bilet de tramvai, o legătură de ridichi? Nici o problemă!

Ia de aici o primă casă proaspătă, tot ce trebuie să faci e să-ţi plăteşti ratele pentru creditul ăla de 60000 coco. Nu poţi? Nu vrei? Nici o problemă! După 3 rate neplătite, statul intră peste tine şi consoarta ta şi vă aruncă pe amândoi afară din pat, dormitor, casă. Statul devine proprietarul primei case, ba chiar îţi dă înapoi şi banii pe care din neatenţie i-ai plătit totuşi până atunci pe prima casă.

Schema continuă: Nu ai unde să dormi? Nici o problemă! Te duci la următoarea bancă de pe stradă, iei următorul credit de 60000 de coco, pentru a doua primă casă. Unde mai stai cel puţin 3 luni. Până când statul intră peste tine şi consoarta ta şi vă aruncă pe amândoi afară din pat, dormitor şi casă.

O să te cam plictiseşti să tot faci asta? Nici o problemă! Te duci la următoarea bancă de pe stradă, iei următorul credit de 60000 de coco, pentru a treia primă casă. Pe care o închiriezi direct. Pe 3 luni. Încasezi repede, nu tai chitanta şi aştepţi relaxat să vină statul peste tine, să te dea afară din pat, dormitor şi casă. Şi tot aşa.

Copiaţi câte un imn, ca să ajungă la toată lumea

Îl ştiţi pe naşul (n. red. angajat CFR, controlează bilete, primeşte atenţii) din reclama Cosmote, care în mijlocul unui joc inofensiv de Fazan între un grup de tineri excesiv de jolly pentru ţara în care trăiesc şi trenul în care se presupune că se află, vine cu soluţia salvatoare căutată de generaţii întregi de jucători de Fazan: nu mai închizi pe nimeni cu un „restaurant”, atât timp cât există „Ntoarcere”? Băi Cosmote, jos pălăria şi telefonia!

Fără nicio legătură vizibilă: ministerul turismului se ntoarce în atenţia publicului şi lansează pe 11 cireşar varianta de club a imnului turistic al României. Pentru cine nu vrea să ştie, să ştiţi că imnul e cântat de Loredana, Felicia Filip, Aurelian Temişan şi Emoticonul. Un papricaş cu fasole, dacă ar fi să ne întrebaţi pe noi.

Ntoarsă sau nu de la Paris, unde a organizat o şatră pur românească în faţa primăriei, ca să vadă francejii ce bine o să se simtă în concediile petrecute în Croaţia, Grecia sau oricare altă ţară de pe hartă, Elena Udrea a luat decizia de a personaliza imnul ăsta pentru fiecare categorie de cetăţeni.

Aşadar s-a plecat de la varianta oficială de manea, acum se face de club, vine imediat varianta house, rock, hard rock, jazz cu lăutari, lounge fără versuri şi fără portofele, reggae, blues de dansat la reuniunea dintr-a 6-a, minimal, un featuring cu Bulgaria. Moga le copiaza, ptiuuu, staţi aşa, cum a scăpat asta la cenzură? Moga le compune original pe toate. Hai cu paranghelia!

Prima casă are ţigle sparte şi conducta de apă caldă fisurată

Emil Boc de la Guvern a copt şi a meşterit zile şi nopţi întregi la planul ăsta cu Prima casă. Pe scurt, tinerii porumbei îmbârligaţi într-o relaţie amoroasă (sexuală sau platonică, Guvernul nu judecă) sau doar din interes, sunt sustinuţi să-şi bage toate resursele financiare într-o casă, o primă casă, doar după ce trec pe LA nişte bănci care de-abia îi aşteaptă să le bage nişte credite.

Toată lumea bagă câte ceva. Bagă şi guvernul ceva, dar nu mai contează. Casele sunt deja construite dar nu mai avea cine să le cumpere de când Busu, Băse şi cine mai conduce ţara asta, au recunoscut că e criza, băi.

Eşecul programului se simte de departe, poate şi pentru că miroase a scorţişoară şi gogoşi cu frişcă. În fine, îl sfătuim pe Emil Boc de la Guvern să ia de aici o listă cu denumiri mai aproape de realitate, pe care nu le-ar putea primi nici de la geaca lui Naumovici.

Va avea nevoie de ele atunci când în prima casă va apărea prima ceartă, prima conductă de apă spartă, primul candelabru căzut sau direct prima bancă care să-ţi bată la prima uşă a primei case, ca să-ţi ia dracului prima casă, pentru că nu ai plătit nici măcar prima rată.

• Prima casă nu e acasă
• Prima "casă", unde "casă" înseamnă ţeapă
• Cine se trezeşte în prima casa, să fugă departe de bănci ajunge
• Cine sapă prima casă altuia cade singur în ea

Faliment FM prezintă: Hummer

„Ni hao şi bine ai venit oohh, tu, preamărite titan” au spus plini de bucurie micii muncitori ilegali ai viitorului şantier naval Hummer din China, când americanii le-au adus în curtea instituţiei un exemplar original din autocamionul Hummer, viitoarea maşină naţională.

Firma chinezească care a pus mânuţa pe Hummer se intitulează Sichuan Tengzhong, produce în prezent totul, de la aparate electrice de bărbierit, maşini de tuns iarba, minibusuri, motostivuitoare şi macarale, şi face parte din celebrul consorţiu chinezesc Sichuan Original Mike Puna Adibas Co.

Aşadar, pe lângă porc sichuan şi piept de pui cu sos sichuan dulce acrişor, vom avea şi Hummer Sichuan, să ştiţi şi voi, în caz că nu ştiti pe unde să spargeti banii de chirie şi cafele.

Chinezii, cu mic cu mic, s-au bucurat de marea lovitură. S-a plătit deja avansul pentru o duzină de minigarsoniere din astea Hummer, mulţi multimilionari în dolari chinezesti (sau yeni, nu se prinde lumea ca nu stim geografie) se şi văd la bordul unui Hummer Sichuan cu câte o piţi companioană locală pe nume Nam Su Tyen, ascultând la maxim manele chinezeşi la un Radio Zu local piratat.

Legat de acest subiect, neîntrebat de nimeni, Tudor Chirilă a declarat în exlusivitate: “Lumina străpunge eternul în două, urâtul nu mă poate atinge”. Da.

UPDATE muzical:

Dă-i cu imnul pân’ la ziuă, tralala, gâl gâl gâl

Într-o zi liniştită de florar spre cireşar, cineva de la guvern a zis „Unde este cafeaua mea, bă, subalternilor? Şi ce-i cu liniştea asta în ţară? Să fie muzică!” Si a fost muzică. Aşa a primit şi Moga de lucru. Şi s-a apucat de copiat, ăăăă, ăsta, de compus chestii originale. Ţara s-a trezit că are imn turistic fix când se pregătea să o tulească mişeleşte, pe furiş printre boscheţi şi palmieri din plastic, la mare la bulgari. Mutule, Chivule, Bănelinho, staţi liniştiţi, ăsta nu e cu barbarii de tirani, nu se cere la meciuri.

„Bă, da’ şi noi vrem imn, ce funcţia mea înaltă?!” s-a auzit şi prin alte birouri cu şefi de şefi de pe la diverse instituţii care mai de care mai a statului. Aşa s-a făcut că următorul imn ce va fi lansat pe piaţă va fi cel al, opriţi cronometrul!, Serviciului Unic de Apel de Urgenţă 112. Interpretarea fără egal dar cu minusuri şi paranteze va fi asigurată de Anghel Monica. Monica Anghel pentru prieteni şi fani.

Aţi adormit? Nu încă, booon. Când vor vedea că imnul nu-i va opri pe unii cetăţeni să anunţe la 112 bombele din sandwichurile colegei de banca, atentatele la borcanele cu gem din cămara bunicii, dispariţia apetitului sexual şi atacul furnicilor în bucătărie, plus nelămuririle legate de ultimele episoade Santa Barbara şi Tânăr şi neliniştit, responsabilii serviciului 112 o vor reprofila pe Monica Anghel, plantând-o direct în spatele receptorului.

„Bună ziua, spuneţi vă rog cu ce vă pot ajuta, dar mai întâi cine sunteţi, de unde sunaţi, cine sunt eu, hai să văd dacă mă recunoaşteţi, hihihi, câte albume am scos, câte number one hituri am scos, de câte ori am câştigat Eurovision, cât credeţi că mai rezist la Antena 1, cine e mai sexy eu sau Jojo, cum adică băi ea pentru că are vocea mai subţire, unde baţi, nu ţi-ar fi ruşine, şi în plus ce ţii linia ocupată, poate avem fani adevăraţi care nu reuşesc să intre în direct din cauza matale”.

Pese: să nu-i ziceţi lui Moga, dar alţii au venit cu imnuri pe bune, nu cu sedative scăldate în octave înalte. Zic si eu, ca opinia publica. Allez le 118!

Nu daţi banii pe prostii, luaţi lamulţiani-uri la copii!

Că o dată pe an e ziua internaţională a bursucilor. Jos Happy Meal-urile, jos şişchebaburile, jos cipsanele şi elevele porno, hai mai bine un cântec vesel să cântăm.